Credinţa-i ancora ce-mi ţine corabia vieţii pe mare,

Când valurile-ngrijorării mai apar uneori pe cărare.

Mă simt purtat pe-aripi de rugăciune către Dumnezeu

Şi am încă puterile divine ce mă susţin pe drumul meu!

Câteodată, se-nfiripă o grijă pentru plecarea negândită

Şi n-aş vrea, nicidecum, aceasta să se facă-n cruda clipă!

De aceea-n suflet, port mereu făclia credinţei mele-aprinse,

Ştiind că idealurile sfinte vor fi la timpul hotărât atinse!...