IERTAREA

Iertarea e învingătorul în luptele cele mai grele,

E balsamul care vindecă rănile cele mai adânci.

Iertarea e floarea ce-şi are rădăcinile-n stele,

Şi care îşi deschide floarea de colţ între stânci.

Iertarea se hrăneşte din seva dragostei divine,

Eliberează orice suflet, oricât de tare-ncătuşat.

Lasă iertarea să-şi deschidă toţi bobocii-n tine,

Când ierţi prieten, duşman, eşti deplin eliberat.

Iertarea emană bucurie şi te-mbracă-n fericire,

Petalele ei au culoarea bunătăţii şi izul smereniei.

Sepalele-i sunt mila protectoare plină de iubire,

Ce emană un miros bun, al blândeţii şi bucuriei.

Pistilul iertării poartă mireasma iubirii divine,

Staminele poartă polenul altruistei dărnicii.

Corola iertării pe-al iubirii eterne cale te ţine...

Iertarea-i fructul bogat al Iubirii din veşnicii.