Eu scriu acuma despre ceruri

şi despre lume deopotrivă

sunt multe care-mi stau alături,

şi multe care-s împotrivă.

Şi scriu acuma despre suflet,

şi de va fi să-l iei la Tine...

Şi scriu apoi despre iertare,

şi scriu în urmă despre bine...

Când mă topesc şi-Ţi curg în palme

cum se topeşte lumânarea...

Eu scriu despre iubirea sfântă

şi cum să nu-mi abat cărarea.

Şi scriu... şi scriu, şi stau în mine:

cuvintele-adunate stivă...

Şi dacă Tu îmi eşti alături,

degeaba-s alţii împotrivă...

Lucruri de care sa-ti amintesti...

• Zambeste! Aceasta nu te costa nimic.
• Numara-ti binecuvantarile.
• Intotdeauna acorda incredere
• Foloseste cuvintele intelept, ele niciodata nu mai pot fi retrase.
• Niciodata sa nu-ti fie frica sa spui „imi pare rau” sau „iarta-ma”!
• Nu uita sa spui intotdeauna „Te rog” si „Multumesc”!

Interviu cu Dumnezeu

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

- Dacă ai timp… i-am răspuns.

Dumnezeu a zâmbit.

Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească….iar apoi tânjesc iar sâ fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.

Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult. ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu încă nu sţiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Stii tu...

"Este important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!"

Paulo Coelho

Intr-o zi o fetita de 11 ani l-a intrebat pe tatal ei: "Ce o sa-mi faci cadou cand o sa implinesc 15 ani?". Tatal i-a raspuns ca mai e mult pana atunci.. Intr-una din zile cand fata avea 14 ani, a lesinat si a fost dusa de urgenta la spital.Doctorul i-a spus tatalui ei ca are o problema la inima si sansele de a supravietuire sunt foarte putine.Dupa cateva minute, fata si-a intrebat tatal: "Tati, o

sa mor ,asa e?"Tatal sau a dat din cap ca "Nu." si a iesit afara din salonul spitalului. Cand a implinit 15 ani ,fetita si-a revenit ,iar cand a fost externata, a gasit o scrisoare pe pat in care scria: "Scumpa mea copila, daca citesti asta inseamna ca totul a mers dupa cum am planuit.Intr-o zi m-ai intrebat ce o sa-ti daruiesc cand o sa implinesti 15 ani..Atunci nu am stiut dar acum..Cadoul meu pentru tine e Inima Mea." Tatal si-a donat inima pentru a-si salva copila.

Într-o zi, un copil a primit un ghiveci cu o floare si i s-a zis:

-Ai grijă de ea! Este Floarea Iubirii. Dacă ea moare, oamenii vor uita să se iubească între ei sau tot ce îi înconjoară!

Copilul a înteles rolul său asa că îngrijea floarea cu multă atentie. Zi de zi îi punea apă proaspătă, o aseza printre razele soarelui, o ferea de vânt si frig, îi vorbea zilnic si îi mângâia frunzele delicate. Cu toate acestea, floarea pălea câte putin în fiecare zi. Copilul era trist. Oare ce nu făcea bine? Cum ar fi trebuit să o îngrijească? Era prea multă apă, sau prea mult soare? Îi vorbea prea mult sau prea putin?

-Unde gresesc? întrebă copilul.

-Unde gresesti? Cine în afară de tine se mai bucură de această floare?

-Nimeni, doar eu o îngrijesc.

-Și crezi tu că Iubirea pe care o păstrezi doar pentru tine, cea pe care nu o împarti cu altii, are sanse să trăiască?

Un om nemultumit nu pierdea nicio ocazie ca sa se planga inaintea semenilor de saracia lui. Se considera blestemat, batut de Dumnezeu si fara niciun sprijin. Un batran auzindu-l se apropie de el, il apuca de mana dreapta si ii zise:

-Ai vrea sa ti se taie mana dreapta pentru 1.000 de monezi de aur?

- Nu as vrea!, raspunse omul.

-Dar mana stanga?

-Nici.

-Atunci poate accepti sa ti se scoata unul din ochi pentru 10.000 de monezi?

-Fereasca Dumnezeu! Nici nu ma gandesc sa fac asa ceva. Nu voi da ochii pentru nimic din lume.

Batranul s-a uitat la el cu mare atentie si i-a zis:

- Vezi, ce bogatie ti-a dat Dumnezeu, si tu cartesti impotriva Lui in loc sa-I multumesti...

Sunt daruri a caror valoare n-o sesizam decat atunci cand ne lipsesc. Sanatatea, pacea, libertatea, credinta, familia, hrana, etc. Si necazurile au valoarea lor. Paradoxal, valoarea lor este mult mai mare decat ne-am inchipui vreodata. Asa ca, in ciuda lor, avem inca motive de multumire.

Un baietel isi intreaba mamica:

- De ce plangi?

- Pentru ca sunt femeie! - raspunde mamica.

- Nu inteleg... - zice micutul.

Mamica il imbratiseaza si spune:

- Si n-ai sa intelegi niciodata...

Mai tarziu, copilul isi intreaba tatal:

- De ce plange mamica?

- Nu stiu nici eu! Toate femeile plang fara motiv! - a fost tot ce i-a putut spune taticul.

Devenit adult, baiatul il intreaba pe Dumnezeu:

- Doamne, de ce plang femeile asa de usor?

Si Dumnezeu raspunde:

- Cand am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii. I-am dat forta care-i permite sa continue cand toata lumea abandoneaza. Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit. I-am dat forta de a-si suporta sotul in caderile sale si de a-i ramane alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia. Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei - locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sunt cele prin care poti sa-i zaresti inima.

Asteapta!

Doamne Isuse,te-am strigat cu disperare,cu infrigurare

Si plangand am auzit o voce iubitoare si blanda raspunzand.

Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta

Cu nesfarsita bunatate mi-ai spus numai atat:"Asteapta!"

"S-astept? Cat sa astept? De ce?"

Stateam infrant si ratacit.

"Oare mana Ta e prea scurta? Urechea Ta n-a auzit?

In genunchi a cata oara Te-am implorat un semn sa-mi dai,

Vreau raspuns la rugaciune.

Spune-mi: "Mergi!" sau spune-mi "Stai!"

M-ai invatat sa vin la Tine, sa cer, sa cred si voi primi

Mi-ai promis ca Esti cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi."

Dar ma simteam pierdut si singur.

Strigam,Tu raspundeai in soapta cu dragoste si cu iubire:

"Copilul Meu iubit :Asteapta!"

Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit,nedrept

Priveam spre cer cu neputinta:

"Sa mai astept? Cat sa astept?"

Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi: plangeam

Mi-ai spus:"Vrei un semn,o voce? Atat e tot ce iti doreai?

As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer,

As fi putut s-apind vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.

De ti-as fi aratat intr-una ce sa alegi sa-ti fie bine,

Tu ai avea raspuns la toate,dar nu M-ai intalni pe Mine!

Nu ai putea simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti

Nu ai putea simti puterea pe care-o dau celor infranti

N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii

Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii

S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera

N-as mai putea sa fac din tine o perla in coroana Mea!

Deci,fiul meu, treci prin credinta, gandind la zilele senine

Stiind ca cel mai mare dar este sa Ma-ntalnesti pe Mine!

Chiar daca nu gasesti raspunsuri si viata pare prea nedreapta

Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun: Asteapta!"

Ferice de mama care isi intelege copilul, pentru ca ea va

ramane vesnic în amintirea lui.

Ferice de mama care stie sa mangaie, pentru ca ea va avea

parte de devotamentul fiului ei.

Ferice de mama care isi calauzeste fiul pe calea neprihanirii,

pentru ca ea va fi mandra de vlastarul ei.

Ferice de mama care este blanda cu copiii ei, pentru ca ea va

primi increderea lor.

Ferice de mama care isi invata copiii sa respecte, pentru ca ea

va fi respectata.

Ferice de mama care va incuraja aspectele pozitive si va

diminua pe cele negative ale copiilor ei, pentru ca va fi evaluata

in acelasi mod.

Ferice de mama care isi trateaza copiii asa cum doreste ea sa

fie tratata, pentru ca astfel caminul ei va fi umplut de fericire.

Ferice de mama care raspunde simplu si atractiv intrebarilor

copiilor ei, pentru ca astfel ei i se vor adresa cu încredere intotdeauna.

Ferice de mama care a avut un caracter suficient de puternic

pentru a rezista remarcilor nechibzuite si resentimentelor in

timpul cresterii fiului ei, pentru ca la timpul potrivit va primi

cinstea cuvenita.

Anii trec ca norii

Traian Dorz

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,

vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,

zilnic se preface tot ce-i pământesc

— numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar

apa-şi face vaduri, altele într-una,

peste toate-n lume plânge-un “în zadar”

— numai în iubire cânt-un “totdeauna”.

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger

ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,

toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier

— numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători

cei aproape astăzi, ţi-s departe mâne

oamenii, ca anii-s aburi trecători

— numai Domnul singur neschimbat rămâne.

…Nu-ţi lega de nimeni inima acum

ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,

leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum

singur El rămâne veşnic lângă tine.

Invata de la apa sa ai statornic drum,

Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.

Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,

Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.

Invata de la soare cum trebuie s-apui,

Invata de la piatra cat trebuie sa spui.

Invata de la vantul ce-adie pe poteci,

cat trebuie prin lume de linistit sa treci.

Invata de la toate ca toate sunt surori,

Sa treci frumos prin viata, sa poti frumos sa mori.

Invata de la vieme ca nimeni nu-i uitat,

Invata de la nufar sa fii mereu curat.

Invata de la vultur cand umerii ti-s grei,

Si du-te la furnica sa vezi povara ei.

Invata de la greier, cand singur esti, sa canti,

Invata de la Luna sa nu te inspaimanti.

Invata de la pasari sa fii mai mult un zbor,

Invata de la toate ca totu-i trecator.

Ia seama, fiu al jerfei, prin lumea care treci,

Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci.

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ti timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ti timp să vezi durerea

s

i lacrima arzând,

Fă-ti timp să posi, cu mila, să le alini, trecând.

Fă-ti timp pentru-adevăruri si adânciri în vis,

Fă-ti timp pentru cântare cu sufletul deschis,

Fă-ti timp să vezi pădurea, s-asculti lâng-un izvor,

Fă-ti timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ti timp s-astepti din urmă când mergi cu slăbănogi,

Fă-ti timp pe-un munte, seara, stând singur sâ te rogi,

Fă-ti timp să stai cu mama si tatăl tău bătrâni,

Fă-ti timp de-o vorbă bună si-o coajă pentru câini.

Fă-ti timp să stai aproape de cei iubiti, voios,

Fă-ti timp să fii si-al casei în slujba lui Cristos,

Fă-ti timp să gusti frumsetea din tot ce e curat,

Fă-ti timp, căci esti de taine si lumi înconjurat.

Fă-ti timp de rugăciune,de post si meditări,

Fă-ti timp de cercetarea de frati si de-adunări,

Fă-ti timp si-adună-ti zilnic din toate câte-un pic,

Fă-ti timp, căci viata trece si când nu faci nimic.

Fă-ti timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,

Fă-ti timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,

Fă-ti timp s-asculti la toate, din toate să înveti,

Fă-ti timp să dai vietii si mortii tale pret.

Fă-ti timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;

Comoara risipită a vietii n-o mai strângi.

Poezia ‘Fa-ti timp’, autor Traian Dorz

Dacă porţi în pieptul tău un sfânt izvor, 

dacă simţi un suflet nou, nepieritor, 

dacă toate cele vechi de mult s-au dus, 

atunci să ştii 

că-n pieptul tău 

e Isus! 

Dacă viaţa ta e-un crin, un colţ de Rai, 

dacă-n tine totu-i sfânt, şi gând şi grai, 

dac-aştepţi în orice zi un glas de sus, 

atunci să ştii 

că-n pieptul tău 

e Isus! 

Dacă eşti mereu în duh cu Domnul tău, 

dacă glasul Lui te-alină de-orice rău, 

dacă simţi că alţi doi ochi asemeni nu-s, 

atunci să ştii 

că-n pieptul tău 

e Isus! 

"Nu veti fi niciodată fericiti, dacă asteptati mereu pe cineva să se gândească la voi, să vă înteleagă, să vă ajute, să vă iubească, fiindcă toate lumea are grijile si problemele ei. Cineva va fi poate aproape de voi un moment, dar în clipa următoare va fi ocupat în altă parte si va trebui să vă descurcati singuri. De aceea vă sfătuiesc: nu vă bazati atât de mult pe altii, deoarece atentia, prietenia, iubirea lor sunt prea nesigure. Într-un moment vă simtiti întelesi, sustinuti, dar ce se va întâmpla în momentul următor?

Nu trebuie să asteptati nimic de la altii, si mai ales iubirea lor. Ea poate veni, desigur, poate veni chiar fără încetare; dacă vine, să fie binevenită, si veti multumi Cerului, dar nu trebuie să o asteptati. Vreti să fiti fericiti? Nu cereti să fiti iubiti, ci iubiti voi, zi si noapte, si veti fi mereu fericiti. Poate că într-o bună zi veti întâlni o iubire formidabilă... Da, de ce nu? Aceasta poate veni, dar să nu o asteptati."

Omraam Mikhaël Aivanhov

"În ce mă priveşte, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu ştiu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Că dragostea este supremul miracol."

Cella Serghi

În ziua în care m-am iubit cu adevărat ...

”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Și atunci, am putut să mă liniștesc.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …

Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”

Am iertat greşeli aproape de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit şi să uit persoane de neuitat. 

Am acţionat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care-i credeam incapabili de a face anumite lucruri, dar şi eu am dezamăgit oameni. 

Am ţinut pe cineva în braţe pentru a-l proteja. 

Am râs când nu trebuia. 

Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna. 

Am iubit şi am fost iubit, dar am fost şi respins. 

Am fost iubit şi n-am ştiut să iubesc. 

Am ţipat si am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste şi am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar, inima mi s-a frânt de atâtea ori! 

Am plâns ascultând muzică sau privind fotografii. 

Ceea ce trebuie, într-adevăr, să faci este să lupţi cu toată convingerea, să îmbrăţişezi viaţa şi să o trăieşti cu pasiune, să pierzi cu demnitate şi să învingi îndrăznind, pentru că lumea aparţine celui ce îndrăzneşte şi VIAŢA ÎNSEAMNĂ PREA MULT pentru a fi nesemnificativă!

Gânduri de toamna.

Dragostea? 

Nu înseamna cuvinte, nici promisiuni, nici eforturi si nici justificari. 

Dragostea nu înseamna teama, sacrificii inutile, compromisuri… 

Dragostea este lipsita de egoism si de interese proprii.

Dragostea închide rani facute de oameni care nu au stiut sa te iubeasca. 

Dragostea înseamna zâmbete, lacrimi de fericire si dor.

Dragostea înseamna brate primitoare, ochi senini si o inima plina cu omul iubit. 

Dragostea înseamna rabdare, întelegere,speranta.

Dragostea înseamna încredere. 

Dragostea înseamna sa fii frumos, bun si puternic.

Dragostea înseamna sa întelegi fara explicatii, sa crezi fara dovezi, sa auzi fara cuvinte, sa vezi cu ochii închisi.

Dragostea înseamna iertare.

În momentele fericite, laudă-L pe Dumnezeu.

În momentele dificile, caută-L pe Dumnezeu.

În momentele liniştite, adoră-L pe Dumnezeu.

În momentele dureroase, ai încredere în Dumnezeu.

În orice moment, 

mulţumeşte-I lui Dumnezeu.

Când cineva te dispretuieste , zâmbeste-i !

Când cineva te urăste , iubeste-l !

Când cineva te batjocoreste , tu , cu toată dragostea iartă-l , iubeste-l cu adevărat pentru că timpul nu se opreste în loc iar viata e doar una si nu o mai poti întoarce înapoi.

De multe ori uitam ca sunt atatia oameni in lumea aceasta care au nevoie de o mana intinsa,de o incurajare,de o speranta!
De multe ori uitam ca atunci cand suntem raniti,umiliti,tradati,nu ne putem vindeca ranile decat prin iertare!
De multe ori uitam ca pentru a fi fericiti trebuie sa suferim intai!
De multe ori uitam atunci cand ni se face un bine,sa spunem "multumesc!"
De multe ori uitam sa pastram in secret gesturile frumoase pe care le facem fata de altii!

Fiecare zi trăită este o mică viaţă. 

Sunt zile în care râdem mult, molipsindu-i pe toţi cu fericirea noastră, dar şi zile în care plângem până la epuizare. 

Sunt zile care aduc în viaţa noastră împliniri, momente frumoase de neuitat şi oameni noi, minunaţi... dar şi zile în care pierdem oameni care, dintr-un motiv sau altul, nu au reuşit să ne însoţească mai departe pe drumul vieţii noastre. 

Sunt zile irosite cu nimicuri, cu momente de adâncă tristeţe, cu lamentări şi cu oameni care ne irosesc timpul şi sentimentele, dar sunt şi zile trăite din plin. 

Fiecare zi e o mică viaţă. O viaţă în care ne naştem deodată cu zorii zilei, trăim, simţim, dăm naştere unor visuri, renunţăm la visuri, iubim, iertăm, învăţăm, uităm!

Când ne îngrijorăm, credem mai mult în problemele noastre decât în promisiunile lui Dumnezeu.

De fiecare dacă când cugetăm asupra împrejurărilor şi refuzăm să ne bizuim cu credinţă numai pe Dumnezeu,începem de fapt să ne îndoim. Această îndoială se transformă foarte repede în necredinţă.

Încrederea în Dumnezeu este cel mai bun remediu contra fricii.

Fericirea exista...exista in noi.... Sa nu pierdem timpul alergand si sa nu facem efortul de a cauta locul, satisfactia si bucuria in lumea exterioara....Sa ne amintim ca acolo, nu exista bucurie daca avem sau luam ceva, ci numai daca oferim ceva...Iesi la suprafata...Imparte...Zambeste... Imbratiseaza... Fericirea este un parfum cu care nu-i poti parfuma pe altii decat daca ai cateva picaturi si pentru tine... Fericirea e contagioasa... cand esti fericit toti cei din jurul tau sunt contaminati de virusul fericirii si sunt, la randul lor, fericiti...Iubirea sta in noi si de multe ori ne dam seama de asta atunci cand piedicile vietii ne lasa sa ne infruntam cu noi insine ca sa ne dam seama ca ea exista. Dar sa oferi iubire si sa primesti...e minunat!

Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.

Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.

Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.

1 Timotei 6:6-11