Anii trec ca norii

Traian Dorz

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,

vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,

zilnic se preface tot ce-i pământesc

— numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar

apa-şi face vaduri, altele într-una,

peste toate-n lume plânge-un “în zadar”

— numai în iubire cânt-un “totdeauna”.

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger

ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,

toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier

— numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători

cei aproape astăzi, ţi-s departe mâne

oamenii, ca anii-s aburi trecători

— numai Domnul singur neschimbat rămâne.

…Nu-ţi lega de nimeni inima acum

ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,

leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum

singur El rămâne veşnic lângă tine.